Leírás

„Volt aztán más játékunk is. Egy almafa. Mikor mi születtünk, az almafa már nálunk szolgált a kertben. De azért ő fiatal volt, csupán nagyobb, mint mi. Künn élt a kertben, és télen nem játszott velünk. Télen gyűjtött és pihent. Tavasszal sok virággal ránk nevetett, és az új ruháját a sok apró virággal felvette, akkor tudtuk, hogy most ráér, és szabad hozzá menni. Várt minket, és amíg csak odaértünk, mindig nevetett ránk, úgy örvendett nekünk. Mi szaladtunk hozzá, és mikor odaértünk, megöleltük. Itt nagyon jó helyen voltunk az almafa alatt.”

„Pe lângă toate acestea, mai aveam și altă jucărie: un măr. Acest măr fusese la datorie și slujea în grădina noastră încă înainte să ne naștem noi. Cu toate acestea, era considerat încă tânăr și doar puțin mai înalt decât noi. Pe timp de vară era prietenul nostru de joacă, însă iarna stătea ghemuit și se odihnea. Primăvara ne râdea cu florile sale multe, anunțându-ne că s-a trezit pregatit pentru o nouă joacă. Ne aștepta și râdea întruna, de bucuria revederii, până ajungeam sub coroana lui. Noi fugeam la el și, de îndată ce ajungeam, îl și îmbrățișam. Ne simteam foarte bine sub umbra ocrotitoare a mărului.”