Leírás

Începând cu anii 1960, democraţia consociaţionistă a devenit una dintre cele mai dezbătute modele din ştiinţele politice comparate, fiind considerată de adepţi singura modalitate democratică pentru stabilizarea societăţilor divizate din punct de vedere etnic, lingvistic, religios sau rasial, dar respinsă de critici, printre altele, din cauza unor neajunsuri legate de teoria democraţiei, a lipsei rigurozităţii epistemologice şi metodologice sau chiar a unei presupuse contraproductivităţi în privinţa dezamorsării tensiunilor din societăţile de acest gen. Volumul de faţă conţine o sinteză a teoriei democraţiei consociaţioniste şi patru studii de caz despre sisteme politice stabilizate cu succes prin adoptarea acestui model.